Prin Decretul Regal nr. 2772/30 septembrie 1908, transmis cu Ordinul 2398/1908 al Episcopiei, arhimandritul Nicodim Munteanu este numit primul director al Seminarului, dupa reînfiintarea  din 1908. Nicolae Munteanu s-a nascut la 6 decembrie 1864, la Pipirig (jud. Neamt), a urmat studii teologice la Seminarul Teologic  “Veniamin Costachi” din Iasi (1882-1890) si la Academia duhovniceasca din Kiev (1890-1895). Intra în monahism în obstea Manastirii Neamt, dar slujeste mai multi ani la Catedrala mitropolitana din Iasi, ca ierodiacon, ieromonah si predicator; dupa ce primeste hirotesia întru arhimandrit (1895), este numit vicar administrativ al Mitropoliei Moldovei. Cu multa onoare, istoria Eparhiei Dunarii de Jos îl retine ca pe un excelent om de administratie, în functia de arhimandrit de scaun (1902-1908), ca director al Seminarului Teologic (1 octombrie 1908 - 1 mai 1909) si slujitor la catedrala episcopala. De la  Galati paseste apoi spre alte înalte slujiri ale Bisericii noastre: arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei (1909), episcop de Husi (1912-1923), staret al Manastirii Neamt (1924-1935), Mitropolit al Moldovei (1935-1939) si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane (30 iunie 1939-27 februarie 1948), fiind autorul unei opere teologice impresionante, constand în articole, studii, traduceri si volume proprii.

Ceremonia instalarii sale ca director a fost oficiata de fostul protoiereu de Covurlui si – atunci -  presedintele Spiritualului Consistoriu, econ. Ioan Severin, delegat al Episcopului Pimen Georgescu. Ca ajutor de nadejde, în postul de secretar, primeste, prin ordin ministerial, pe teologul proaspat licentiat, Cicerone Iordachescu.

Perioada scurta în care a activat ca director al seminarului galatean  l-a aratat ca pe un bun organizator. A folosit la Galati toata energia sa tinereasca si priceperea sa administrativa, reusind sa înfiripe scoala si sa biruie problemele dificile legate de începutul activitatii institutiei. Studiile sale înalte, cultura sa, experienta pe care o avea ca absolvent al scolii teologice de la Kiev l-au ajutat sa dea Seminarului Teologic de la Galati, înca de la început, un bun nume si un onorant prestigiu. Este considerat, fara îndoiala, “întemeietorul seminarului de la Galati”.

Mai întai afla un local pentru scoala, pe care îl pregateste pentru a fi propriu cursurilor si vietii specifice seminariale. Localul scolii se afla în strada Mihai Bravu, (numarul nu este precizat), era în preajma unor case particulare si asezat în mijlocul unor gradini, fiind în apropiere Gradina Publica. Avea doua corpuri de cladiri, iar bucataria si spalatoria erau separate. Elevii aveau la dispozitie doua sali: una pentru cursuri, alta pentru meditatie, sali destul de meschine, de cate 175 mc fiecare, întrucat învatau acolo peste 50 de suflete. Clasele erau luminate cu gaz si încalzite cu sobe de fier, pentru care se foloseau carbuni ”Cardiff”. Elevii dispuneau si de doua dormitoare si o sufragerie,  pentru servirea mesei.. Directorul si cei sase salariati laici  aveau la dispozitie  alte doua case, de cate trei camere fiecare.

Încheaga primul corp profesoral, alcatuit din zece membri si organizeaza primele examene de admitere (octombrie 1908). În legatura cu acestea, recurge la tot felul de modalitati pentru a atrage candidati: locurile bugetate le pastreaza pentru copiii buni, din familii sarace. Sugereaza preotilor cu oarece stare materiala sa îsi dea baietii la seminar, pentru locurile cu taxa (solvente),  cerandu-le angajamente scrise pentru plata la timp, dar facilitand platirea taxelor “în patru rate, de cate 100 de lei”, pentru ocuparea celor 14 locuri, la data de 4 octombrie 1908 ramase înca libere. În consiliul profesoral de la 25 octombrie 1908 se definitiveaza orarul primului an de functionare a Seminarului.

Se îngrijeste de procurarea manualelor scolare pentru seminaristi, a materialului didactic necesar cursurilor, asigurand astfel buna functionare a scolii. Primul mobilier al scolii îl procura de la Scoala de meserii din Braila, care se desfiintase.

Pune bazele primei biblioteci a Seminarului, printr-o donatie de carte facuta de episcopul Pimen; lista contine 13 titluri/52 de exemplare. Pe adresa de donatie a episcopului, cu nr. 2379/1908 directorul a notat: “Cartile se vor pastra la biblioteca, iar P.S. Episcop se va rspunde cu multumiri”. Tot pentru biblioteca, cere Facultatii de Teologie din Bucuresti cate un exemplar din tezele de licenta ale absolventilor de acolo, “care sunt de cel mai mare folos pentru profesorii si elevii unei scoli bisericesti” si exemplare din cartile bibliotecilor de la seminarele desfiintate.

Pentru a vedea preocuparea sa, pana la detaliu, pentru ca seminaristii sa aiba o tinuta eleganta, pe oferta pentru un model bun de palarie scolareasca, facuta de Scoala Inferioara de Meserii din Campulung, asterne rezolutia: ”Calitatea palariilor fiind cu totul inferioara si pretul radicat nu putem oblige elevii sa îsi procure palarii dela scoala în actiune. Palaria model se va înapoea”. Notam ca toata corespondenta purtata de Seminar si ramasa la dosar este apostilata personal de director si impresioneaza prin atentia cu care .

Si, un amanunt deloc lipsit de interes: prin structura sa de muntean credincios, fiind un calugar de vocatie, ucenic al evlaviosului mitropolit Iosif Naniescu, mult împodobit launtric de apropierea sa de Lavra Pecerskaia, în timpul studiilor sale la Kiev,  imprima seminaristilor, înca de la înfiintarea scolii, bucuria rugaciunii, a lecturilor patristice, ceea ce creaza o atmosfera de duhovnicie, care va marca decisiv si definitiv viata seminarului galatean. Ordinul ministerului nr. 7741/1909, prin care se cerea directorilor de Seminare sa organizeze astfel programul scolii, încat prima si ultima saptamana a Postului Mare sa nu se faca ore, pentru ca “elevii sa poata merge regulat la biserica si sa asculte serviciul divin” consuna perfect cu vointa si regula directorului Munteanu si este aplicat întocmai.

De la Galati dobandeste o alta mare experienta, care îl va ajuta sa ramana un adevarat întemeietor de scoli teologice. Înfiinteaza, la Manastirea Neamt, Seminarul monahal (1925),  Scoala pentru fratii de manastire (1928), Seminarul de muzica bisericeasca (1937); este ctitorul actualei cladiri a Seminarului nemtean si al Seminarului monahal de la manastirea Cernica.

sursa: Seminarul Teologic Sf. Ap. Andrei - Scoala a apostolatului la Dunarea de Jos - Pr. drd. Lucian Petroaia; Pr. Eugen Dragoi; Pr. Prof. Costel Bulgaru