DATE PERSONALE

Data nasterii: 25 iulie 1979
Locul nasterii: Tulcea
Starea civila: casatorit
Adresa: Iasi, Str. Mircea cel Batran, Bl. B2, Sc. B, Et. 10, Ap. 52
E-mail: JLIB_HTML_CLOAKING


STUDII

1994 – 1999 Seminarul Teologic „Sf. Ap. Andrei”, Galati.
1999 – 2003 Universitatea „Al. I. Cuza”, Iasi, Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae”, Sectia Teologie Pastorala, cu lucrarea de licenta New Age – expresie a sincretismului religios contemporan, sub indrumarea pr. prof. univ dr. Nicolae Achimescu.
2003 – 2005  Master Teologie Sistematica si Biblica in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae” din Iasi, cu lucrarea de disertatie Secte sinucigase, sub indrumarea pr. prof. univ. dr. Nicolae Achimescu.
2004 – in prezent, doctorand la disciplina Istoria si filosofia religiilor, cu tema tezei de doctorat Tehnici de manipulare specifice noilor miscari religioase, sub indrumarea pr. prof. univ. dr. Nicolae Achimescu.
2005 – 2007, Master Antropologie Culturala si Etnologie, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iasi, Facultatea de Filosofie, cu lucrarea de disertatie Familia hindusa – intre varnaashramadharma si secularizare, elaborata sub coordonarea prof. univ. dr. Nicu Gavriluta.


ALTE CURSURI ABSOLVITE

Noiembrie 1999 – aprilie 2000, Cursuri ghid de turism, desfasurate in cadrul Institutului Ecumenic „Sf. Nicolae”, Iasi, obtinand atestatul de ghid de turism.
Iulie 2002, Curs intensiv de limba germana in cadrul Centrului Cultural German „Goethe-Zentrum”, Iasi, nivel 1.
Septembrie 2006, Cursurile Scolii Franco-Romane de Metodologie in Stiintele Sociale Individ si societate in epoca globalizarii. Metode si tehnici de identificare a problemelor sociale.


EXPERIENTA PROFESIONALA

Aprilie – septembrie 2000, coordonator programe in cadrul Institutului Ecumenic „Sf. Nicolae”, Iasi (regim de colaborare).
Septembrie 2000 – septembrie 2001, ghid de turism in cadrul Centrului de Pelerinaj „Cuvioasa Parascheva”, Iasi (colaborare).
Iulie – august 2004, voluntar la Sectorul de Misiune si Prognoza Social-Pastorala din cadrul Arhiepiscopiei Iasilor.
Aprilie – septembrie 2006, bibliograf la Biblioteca Judeteana „Gh. Asachi”, Iasi.
Octombrie 2006 – iunie 2007, preparator suplinitor in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae”, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iasi, disciplina Istoria si filosofia religiilor.
Octombrie 2007 – in prezent, preparator titular in cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae”, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iasi, disciplina Istoria si filosofia religiilor.


ACTIVITATEA STIINTIFICA

A. LUCRARI PUBLICATE

I. Volume de autor

1.    Secte sinucigase, referent stiintific pr. prof. univ. dr. Nicolae Achimescu, Editura Lumen, Iasi, 2005 (160 p.), lucrare publicata in cadrul programului de promovare a tinerilor cercetatori derulat de Asociatia Lumen.

Coordonare volume:
1.    Studia Theologica Doctoralia, vol. II, (in colaborare cu Prof. dr. pr. Viorel Sava, Diac. Drd. Cezar Pelin, Drd. Ioan Dura), Editura Sf. Mina, Iasi, 2010.

II. Studii

- studii ISI:
1.    „Avortul din perspectiva religiilor orientale: hinduism si budism”, in Revista Romana de Bioetica, Vol. 8, nr. 1, ianuarie-martie 2010, pp. 13-26.

- in volume colective:
1. „De ce Istoria religiilor in Facultatea de Teologie”, in vol. Invatamantul universitar vocational la ceas aniversar – 2010. Studii si cercetari, (coord. Prof. Dr. Pr. Viorel Sava, Pr.Lect.dr. Dan Sandu, Prep. Drd. Emilian-Justinian Roman), Editura Doxologia, Iasi, 2010, pp. 123-134; ISBN 978-606-8117-89-8.
2. „«Noi miscari religioase» – delimitari conceptuale, definitii, controverse”, in vol. Studia Theologica Doctoralia, vol. II, (coord. Prof. dr. pr. Viorel Sava, Prep. drd. Constantin-Iulian Damian, Diac. Drd. Cezar Pelin, Drd. Ioan Dura), Editura Sf. Mina, Iasi, 2010.

- in reviste nationale:
1„Miscarea raeliana si etica postmoderna”, in Analele Stiintifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” Iasi, (serie noua), Teologie Ortodoxa, tom. XI, , 2006, pp. 509-522 si in Teologie si educatie la Dunarea de Jos, fascicula V, Editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2006, pp. 247-260.
2.    „Traditie si emancipare in familia hindusa”, in Analele Stiintifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” Iasi, (serie noua), Teologie Ortodoxa, tom. XII, , 2007, pp. 363-384.
3.    „Leadership si charisma in noile miscari religioase”, in Teologie si viata, an XVIII (LXXXIV), nr. 1-6, 2008, pp. 407-425.
4.    „Contributiile lui Stephen A. Kent si Benjamin D. Zablocki la dezvoltarea teoriei spalarii creierului in cadrul noilor miscari religioase”, in Analele Stiintifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” Iasi, (serie noua), Teologie Ortodoxa, tom. XIII, , 2008, pp. 41-58.
5.    „De la critica patriarhatului la Marea Zeita. Tealogia in contextul teologiei feministe radicale”, in vol. Erezie si Logos, coord. Gheorghe Petraru, Editura Fundatiei Academice Axis, Iasi, 2009, pp. 117-135.
6.    „Radical Feminist Theology: From Protest to the Goddess”, in Analele Stiintifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” Iasi, (serie noua), Teologie Ortodoxa, tom. XIV, nr. 1, 2009, pp. 171-186.
7.    „Avortul din perspectiva religiilor necrestine: hinduism, budism, islam”, in Teologie si viata, Serie noua, anul XIX, nr. 5-8, mai-august 2009.
8.     „The Solomonar: An Enigmatic Figure of the Romanian Folk Mythology”, in  Analele Stiintifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” Iasi, (serie noua), Teologie Ortodoxa, tom. XV, nr. 1, 2010, pp. 143-157.

III. Traduceri

1. Prof. dr. Marcus Plested, „Sfantul Ioan Gura de Aur in teologia apuseana”, in Teologie si educatie la Dunarea de Jos, fascicula VI, Editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2007, pp. 127-139.

IV. Recenzii, consemnari

1.    Pr. dr. Nicolae Achimescu, Religii in dialog, Editura Trinitas, Iasi, 2005, in Analele Stiintifice ale Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi (serie noua) – Teologie Ortodoxa, Tom XI, 2006, pp. 670-675 (recenzie).
2.    „Membri ai Bisericii – cetateni ai lumii”. A II-a Conferinta a Tinerilor Ortodocsi, Istanbul, 11-16 iunie 2007, in Analele Stiintifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” Iasi, (serie noua), Teologie Ortodoxa, tom. XII, , 2007, pp. 551-556.
3.    „Lansarea parteneriatului crestino-islamic in vederea dezvoltarii aptitudinilor necesare dialogului interreligios in randul tinerilor – Atena, 11-13 decembrie 2008”, in Analele Stiintifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” Iasi, (serie noua), Teologie Ortodoxa, tom. XIII, , 2008, pp. 312-315.

V. Articole

1.    „Neutralitate si responsabilitate in relatia stat–culte religioase”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 9 (33), 28 mai 2006, Iasi, p. 2.
2.    „Harry Potter – un mediocru salvat de bagheta magica”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 11 (35), 11 iunie 2006, Iasi, pp. 8-9.
3.    „Religiile de nisa, afaceri de succes”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 14 (38), 2 iulie 2006, Iasi, p. 2.
4.    „Dialog si pseudodialog”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 17 (41), 23 iulie 2006, Iasi, p. 2.
5.    „Paganismul in secolul al XXI-lea”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 22 (46), 27 august 2006, Iasi, pp 8-9.
6.    „Pelerinajul in marile religii ale lumii”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 29 (53), 15 octombrie 2006, p. 15.
7.    „Afaceri asiatice pentru naivi din Occident”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 33 (57), 12 noiembrie 2006, pp. 8-9.
8.    „Religia «stiintifico-fantastica», in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 35 (59), 26 noiembrie 2006, pp. 6-7.
9.    „Cum postesc si se roaga musulmanii”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 37 (61), 10 decembrie 2006, pp. 6-7.
10.    „Horoscopul, o escrocherie cu iz stiintific”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 4 (68), 28 ianuarie 2007, pp. 6-7.
11.    „Astrologia, condimentul «ghiveciului» New Age”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 4 (68), 28 ianuarie 2007, p. 8.
12.    „Stramosii, mereu vii”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 15 (79), 15 aprilie 2007, pp. 8-9.
13.    „«Templul Popoarelor»  - manipulare si sinucidere in masa”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 22 (86), 3 iunie 2007, pp. 8-9.
14.    „Situatia femeii, inca o problema in India”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 28 (92), 15 iulie 2007, pp. 6-7.
15.    „Postul in alte religii”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 28 (92), 1 martie 2009, pp. 8.
16.    „2012 – Apocalipsa dupa New Age”, in Lumina de duminica. Saptamanal de spiritualitate si atitudine crestina, nr. 103 (217), Anul V – Serie Nationala, 27 decembrie 2009, p. 2.

B. CONFERINTE, SIMPOZIOANE SI COMUNICARI STIINTIFICE

1.    Cea de a II-a Conferinta a Tinerilor Ortodocsi „Members of the Church, Citizens of the World”, Istanbul, 11-16 iulie 2007.
2.    Sfantul Ioan Gura de Aur in teologia apuseana, Simpozionul Stiintific National „Sf. Ioan Gura de Aur – pastor, apologet, dascal, filantrop”, Galati, 12-13 noiembrie 2007.
3.    Tealogia – de la teologia feminista la neo-paganism, Simpozionul „Sfanta Scriptura si Sfanta Liturghie in viata si misiunea Bisericii”, desfasurat in cadrul Zilelor Universitatii „Al.I. Cuza”, Iasi, 24 octombrie 2008.
4.    Dialogue between Islam and Christianity:. „Capacity-building for inter-religious dialogue”. Seminar for young religious leaders, Atena, 11-13 decembrie 2008.
5.    Intalnirea profesorilor de Istoria si filosofia religiilor din facultatile de teologie ortodoxa, Pitesti, 5-6 iulie 2010.
6.    „Yoga si neoprotestantism”, seria de intalniri Taifasuri duhovnicesti, Bis. Sf. Iulian din Tars, Iasi, 20 octombrie 2010.
7.    „«Noi miscari religioase» – delimitari conceptuale, definitii, controverse”, Simpozionul International Studia Theologica Doctoralia, Iasi, 13-14 decembrie 2010.
8.    „Strategii de prozelitism specifice noilor miscari religioase”, Simpozionul International Studia Theologica Doctoralia, Editia a III-a, Iasi, 16-17 mai 2011.

C. EMISIUNI RADIO
1. „Patriarhul Avraam in islam” (I), emisiunea Atlas biblic, Radio Trinitas, 6 octombrie 2010.
2. „Patriarhul Avraam in islam” (II), emisiunea Atlas biblic, Radio Trinitas, 7 octombrie 2010.

Parintele Belizarie Popescu s-a nascut la 5 septembrie 1871 in satul Cioara Doicesti  (astazi com. Lanurile) judetul Braila. Intre anii 1887-1891, a urmat 4 clase la Seminarul Teologic din Galati. A fost hirotonit preot in iunie 1897 pe seama parohiei Potur (Panduru, comuna Baia), judetul Tulcea. De la 22 octombrie 1908 s-a transferat la parohia Engimahale, judetul Constanta. Intre realizarile sale gospodaresti, la loc de frunte se situeaza pictarea bisericii parohiale, in anul 1912 (pictor Toma Vintilescu). Cu ocazia unei inspectii facute de protopopul Toma Protopopescu la inceputul anului 1911, i se aduceau multumiri preotului Belizarie pentru ”deosebita grija ce arata la Infrumusetarea sfantului lacas”.

Episcopia Dunarii de Jos comunica la 17 aprilie 1915 Ministerului de razboi faptul ca in locul preotului Constantin Palade (In varsta de 86 de ani) a fost recomandat, in calitate de confesor pe langa Regimentul 34 Infanterie – garnizoana Constanta – preotul Belizarie Popescu de la parohia Engimahale, judetul Constanta, ”care Indeplineste toate conditiunile. Acest preot a fost sergent major in armata, are varsta de 43 de ani, cuvanteaza foarte frumos si cu caldura si este sanatos”.

La 26 iulie 1916 a fost concentrat la Regimentul 34 Infanterie, plecand ca insotitor al trupei in ziua de 8 august. Pe front a dat dovada de neasemuit curaj si jertfelnicie. Iata zguduitoare relatare a unui tovaras de lupta, asupra sfarsitului sau: L-am vazut trecand podul la Oltenita, In fruntea regimentului cu crucea In mana. Mi-a suras; poate ultimul suras din viata lui. Era ziua de marti, 25 septembrie. Luptele erau In toi. Mi-a strigat: ”La revedere!”. Va fi poate revederea in alta parte, nu aici. A venit dezastrul. Dupa retragerea dureroasa de la Turtucaia, m-am interesat de soarta lui. A fost vazut in clipe eroice. Cand armata noastra parasea pozitiunile din transee, decimata de focul dusman, el, preotul Belizarie, intr-un dor nespus de a imbarbata soldatii, cu epitrahilul in gat, s-a asezat intr-o ”masca”, alaturi de ordonanta sa si luand o arma si o traista cu cartuse, a tras 80 de incarcatoare. Nemaiavand a trebuit sa se retraga spre Dunare si a luat drumul spre Silistra. Aici a fost vazut din nou in genunchi, cu epitrahilul de gat, sub un mal, ferit de gloante. Facea rugaciuni. I s-a strigat de cei ce se retrageau: ”Hai parinte!”. A facut semn cu mana, ceea ce arata: ”Plecati! Eu raman la postul meu!”. De acolo nimeni nu l-a mai vazut. Asa a pierit eroul preot Belizarie Popescu pentru tara sa, pe care si-a iubit-o mult, dandu-si viata. (In amintirea unui erou in ”Tomisul”, nr. 3, iunie 1925, p. 96)

Sotia sa, Ioana, cu durere in suflet se adresa episcopului Nifon Niculescu, pentru a reglementa obtinerea unui stipendiu, informandu-l totodata ca sotul sau fusese dat ca disparut in ”lista de pierderi nr. 92 din 23 noiembrie 1916 a Marelui Cartier General”.
Fostii enoriasi i-au recinstit memoria la 31 mai 1925, prin oficierea unui parastas, cu care ocazie au asezat in biserica din Mereni o placa comemorativa, avand gravata urmatoarea inscriptie: In amintirea pr. Belizarie Popescu, mort in razboi la Turtucaia, 1916. Prietenii sai.

Sursa: Pr. Eugen Dragoi – Ierarhi si preoti de seama la Dunarea de Jos (1864-1989)

Pe 10 ianuarie 1905, la Cavadinesti, fostul judet Covurlui, vedea lumina zilei viitorul preot Constantin Sarbu. De timpuriu, acesta nu a avut parte de parintii care i-au dat viata, fiind crescut de bunicii sai dupa tata, oameni saraci care-si castigau painea muncind cu ziua pe la persoane mai avute. Fara indoiala, si viitorul preot, de la o anumita varsta, a inceput sa-si ajute bunicii la diversele munci, Constantin Sarbu cunoscand prin urmare de mic ce inseamna sa fii in nevoie si sa fii obligat sa muncesti din greu pe bani putini.

Inteligenta, harnicia si tenacitatea au fost calitatile care l-au ajutat pe tanarul Constantin sa-si depaseasca conditia modesta. A reusit sa fie admis al treilea la Seminarul Teologic din Galati. Pentru a „economisi“ putinii bani pe care-i castiga muncind in diferite locuri, studiaza extrem de serios, realizand performanta sa finalizeze cursul superior al seminarului in numai doi ani, promovand cate doua clase intr-un an.

Formarea unui profil misionar

In anul 1925 se inscria la Facultatea de Teologie din Bucuresti, urmand in paralel si Conservatorul de Muzica. Ca student si, dupa absolvirea facultatii, in calitatea de cantaret bisericesc, timp de noua ani, parintele Sarbu ia pulsul spiritual al Bucurestiului, activand cu deosebita harnicie in diferite parohii din Capitala, organizand coruri, editand reviste, coordonand diverse actiuni ale Asociatiei Misionare „Patriarhul Miron“. In aceasta perioada el isi definitiveaza stilul misionar, un stil bazat pe apropierea calda fata de credincios, pe antrenarea acestuia in diverse activitati cultural-misionare ale Bisericii, unind pe cleric si turma sa sub semnul cantecului.
Cum vocatia lui Constantin Sarbu era preotia, in anul 1934 el renunta o vreme la tentatiile marelui oras si pleaca in Episcopia Husilor, unde este hirotonit preot, pe seama Catedralei episcopale. In scurt timp devine director si profesor la Scoala de cantareti bisericesti din Husi, pe care o reorganizeaza si ii da un nou local, ajuta la Infiintarea „Fratiei Sfintilor Apostoli Petru si Pavel“ si sprijina crearea unui comitet de initiativa pentru ridicarea unui azil pentru batrani si copii orfani, comitet al carui suflet a fost insusi parintele Sarbu. Cladirea proiectata s-a construit in scurt timp, reusita dovedind capacitatea parintelui de a mobiliza autoritati, organizatii sau oameni simpli in vederea realizarii unei actiuni nobile.
In 1938, sotia parintelui Constantin Sarbu a fost incadrata profesoara la Liceul „Nicolae Balcescu“ din Bucuresti. Din acest motiv, parintele a cerut transferul in Bucuresti, primind in grija o parohie nou infiintata (Parcul Calarasi, in zona Bariera Vergului), fara biserica si casa parohiala, intr-un cartier sarac muncitoresc.

O parohie model la margine de Bucuresti

Dupa experienta formatoare de la Husi, Constantin Sarbu revenea in Bucuresti ca preot deplin format, cu experienta in organizarea vietii unei parohii si cu un entuziasm nestirbit. Prima lui grija a fost sa gaseasca un spatiu in care sa slujeasca Sf. Liturghie. Un om cu suflet mare, doctorul Victor Gomoiu, ctitorul si directorul Asezamintelor Regina Elena, ii permite sa improvizeze o capela la subsolul uneia dintre cladirile spitalului. Aici parintele Sarbu slujeste pana la ridicarea Bisericii „Sfintii Constantin si Elena“, situata in actuala Piata a Muncii, la intersectia Soselei Mihai Bravu cu Bulevardul Basarabia.
Evident, parohia trebuia sa aiba o biserica a sa, mai devreme sau mai tarziu. Constantin Sarbu a inteles insa ca o parohie nu se reduce numai la cladirea bisericii, ci inseamna mult mai mult: preot si credinciosi uniti in cadrul unei „organizari ideal crestine“. Comuniunea de dragoste dintre parintele Sarbu si enoriasii sai se stabilise demult, din vremile petrecute impreuna in paraclisul de la spital. Era insa timpul ca toti, deopotriva, sa actioneze ca „Parcul Calarasi“ sa devina o „parohie model“. Ce intelegea parintele prin aceasta? O parohie care sa aiba cantina pentru saraci, „cu sala de evanghelizare si proiectiuni biblice, unde sa se invete credinta, cu orfelinat pentru copii, unde copiii sa creasca cu dragoste crestineasca si in Duhul Bisericii si Patriei“. Totul era incununat de proiectul unei biserici monumentale, mareata nu din moft, ci adaptata noilor realitati demografice ale Capitalei.

Conducatorul Statului, ctitor al bisericii din Vergului

Credinciosii din parohie, in frunte cu preotul lor, au muncit din greu ca sa duca la bun sfarsit cele proiectate. Incepuse insa razboiul, totul era mai scump, iar cele proiectate erau cu mult peste posibilitatile unor simpli muncitori. De aceea, parintele Sarbu se adreseaza maresalului Ion Antonescu, care copilarise in Vergu, invitandu-l sa devina ctitor al bisericii. Sensibil la tot ce putea constitui un model de urmat pentru societatea romaneasca si convins de valoarea proiectului preotului Sarbu, Ion Antonescu accepta propunerea. In mai putin de un an de zile de la punerea pietrei de temelie (28 iulie 1943), subsolul multifunctional era finalizat si se ajunsese la nivelul cupolei, estimandu-se ca biserica urma sa fie terminata in luna noiembrie a anului 1944.

Oameni si zidiri la Inceput de ev comunist

Evenimentele de dupa 23 august au facut ca biserica din Vergului sa nu mai constituie o prioritate pentru autoritati. Parintele Sarbu a trebuit sa gaseasca noi solutii de finantare. Unul dintre cele mai frumoase proiecte a fost organizarea unui cor parohial din 80 de persoane, in jurul caruia au fost organizate evenimente de rasunet la care au luat parte numeroase personalitati bucurestene apropiate de valorile credintei. In subsolul bisericii, numit „biserica culturii“, cuvantul se imbina cu muzica, credinta cu cultura, oamenii simpli cu elitele intelectuale, intr-un demers tot mai necesar in conditiile amenintarii comuniste din ce in ce mai evidente. Banii obtinuti sub diferite forme nu au ajuns insa cu prioritate in zidurile bisericii, ci, sub forma de ajutoare, la oamenii loviti de seceta In Moldova.
In cele din urma, a fost sfintita si biserica, pe 17 aprilie 1949, ca o incununare al unui urias efort colectiv, la randu-i sfintitor. In scurt timp s-au adaugat acesteia si cantina sociala si biblioteca religioasa.

Preot printre condamnati

Evident, puterea atee nu putea accepta acest misionarism crestin intr-un cartier muncitoresc care ar fi trebuit sa fie fieful comunismului, iar nu al comuniunii. In cele din urma, In ianuarie 1954, parintele Sarbu a fost arestat si interogat pe marginea unor chestiuni fantaste, principala vina fiind solicitarea de sprijin pentru construirea bisericii adresata maresalului Antonescu. Pentru a fi condamnat „legal“, a fost inclus in lotul unei asa-zise miscari de rezistenta, „Salvatorii Neamului“, dandu-i-se opt ani de inchisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale“.
A trecut prin penitenciarele de la Jilava, Gherla, Dej si prin coloniile de munca de la Poarta Alba si Salcia. Sunt marturii care arata ca parintele Sarbu a fost torturat in inchisoare, iar regimul dur din gulagul romanesc l-a facut sa devina grav bolnav, el nerevenindu-si pe deplin niciodata dupa arestare. A fost eliberat din lagar in decembrie 1961, dar doar pentru a merge cu domiciliu obligatoriu in comuna Viisoara din judetul Ialomita. Aici devine preotul unei comunitati de fosti condamnati politic. Cei care si-au asternut pe hartie amintirile evoca un parinte Sarbu care „se misca incet, hieratic, …, asemenea unui sfant parinte din secolul patristic“, si care vorbea „cu o dragoste si convingere interioara atat de puternica, incat, fara sa vrei, te simteai prins intr-un fel de zbor spiritual“.

Vocatia nu se uita niciodata

In cele din urma, Constantin Sarbu a revenit In Bucuresti. Legenda spune ca s-a prezentat in fata patriarhului Justinian, cerand sa slujeasca in cea mai saraca biserica din Bucuresti. „Stiu eu, a zis patriarhul, ca orice biserica ti-oi da eu tie, tu faci din ea o gradina.“
O gradina a facut parintele din vechea si paraginita Biserica a Sapientei. Nici aici nu a fost lasat de autoritati sa lucreze in liniste, fiind permanent sicanat. In cele din urma, epuizat la trup dar cu aceeasi tarie in suflet, parintele Sarbu a trecut la cele vesnice pe 23 octombrie 1975. In urma sa au ramas doua biserici si o multime de povesti, mereu reamintite, despre acest adevarat apostol al Bucurestilor.

sursa: Ziarul Lumina - Vineri 30 octombrie 2009 - "Preotul Constantin Sarbu - apostol al marelui oras" - de dr. George Enache

Pentru o biografie mai detaliata a parintelui Constantin Sarbu, puteti consulta urmatoarele lucrari:

• Un mare marturisitor crestin - Preotul Constantin Sarbu, ed. Bonifaciu, Bucuresti, 2003 (I ed.) si 2004 (a II-a ed.)
• Lacrima si har - Preotul martir Constantin Sarbu, ed. Bonifaciu, Bucuresti, 2010

Preotul Ioan Negrutiu face parte din generatia care "a hotarat sa-si puna viata pentru apararea credintei si sufletului romanesc", generatie care a fost "martirizata de comunisti dupa instapanirea lor deplina in Romania" ("Martiri ai temnitelor romanesti", Editura Gutenberg, Bucuresti, 2008, p. 5).

Reconstituirea profilului sau duhovnicesc, teologic si intelectual numai pe baza putinelor documente pastrate in arhiva Centrului nostru Eparhial si a sumarelor informatii publicate pana acum este destul de dificila, atat timp cat nu sunt cunoscute momentele dramatice ale suferintelor, privatiunilor si umilintelor traite in temnitele comuniste. In acest scop, o documentare riguroasa in arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii ar fi mai mult decat necesara.
Nascut la 9 iulie 1915, in satul Borsa, comuna Sacadat, judetul Bihor, din parintii Simion si Floarea, agricultori, Ioan Negrutiu s-a confruntat, de la varsta cea mai frageda, cu greutatile vietii pamantesti. Potrivit propriei marturisiri, inca de la nastere, a fost firav si bolnav, asa incat pe la varsta de trei luni i s-a pregatit sicriul. Dumnezeu a avut insa un plan cu el si i-a randuit sa-L slujeasca, sa propovaduiasca Evanghelia si sa arate oamenilor "cararea Imparatiei".
Ramasi orfani de mama si apoi de tata, cei cinci copilasi ai familiei Negrutiu au crescut sub purtarea de grija a lui Dumnezeu si sub obladuirea plina de dragoste a surorii mai mari. "Locuinta de la marginea satului nu era deloc instarita: "Intr-o seara am gazduit un cersetor orb. Am impartit cu dansul tolul cu care ne inveleam; daca Vasile Voiculescu ar fi scris povestirea cu supa de bolovan, am fi avut si noi cu ce sa ne cinstim oaspetele care, surprins de o saracie si mai lucie, se va ruga cu lacrimi la miez de noapte", povestea parintele unor apropiati."
Clasa I primara a frecventat-¬o in satul natal, insa, din pricina saraciei, a mers la scoala numai la inceputul si la sfarsitul anului scolar. Invatatoarea a observat calitatile copilului Ioan si, impreuna cu sotul sau, care era directorul scolii, l-a inscris la un orfelinat din Oradea, unde a beneficiat de bursa. Studiile secundare le-a urmat in cadrul seminariilor teologice din Edinet (Basarabia) si "Sfantul Andrei" din Galati, pe care l-a absolvit in anul 1934.

Inchis in beciurile Securitatii din Oradea

Intre anii 1934 si 1938 a studiat la Facultatea de Teologie din Bucuresti, iar apoi a urmat cursurile Seminarului Pedagogic Universitar, pe care le-a absolvit in anul 1942. In acelasi an a fost hirotonit diacon si preot celib de catre episcopul martir Nicolae Popoviciu al Oradiei, care l-a numit profesor la scolile confesionale din orasul Beius. Aici a activat din 1945 si pana in 1948, cand a fost arestat si inchis in beciurile Securitatii din Oradea. Procesul a fost judecat la Cluj, preotul Ioan Negrutiu fiind condamnat ca "dusman al poporului" la 10 ani de munca silnica. Dupa ispasirea pedepsei, a fost eliberat, dar nu peste mult timp a fost arestat din nou. In total, a facut saisprezece ani de inchisoare la Aiud, Cluj, Gherla, Jilava si Canal.
In anul 1957, aflat la Canal, parintele Negrutiu a avut un vis care l-a urmarit, prin semnificatia lui adanca, in toti anii de suferinta de mai tarziu. "Urca cu mare greutate Golgota. Obosit, plin de sudoare, tarandu-se pe pietrele colturoase, ajunse in varful Capatanii, la picioarele celor trei cruci. Abia ridicandu-si ochii, cu teama si cutremur, spre cei trei crucificati, ramase uimit si cuprins de tulburare, neintelegand ceea ce vede. Numai Domnul Iisus Hristos era pe Crucea Sa; cei doi talhari nu erau prezenti.
- Doamne, striga parintele Ioan, ai ramas singur pe Cruce! Nimeni nu e langa Tine sa Te insoteasca in aceasta rastignire care nu se mai termina?
- Nimeni, Ioane, ii raspunde Domnul Hristos de pe Cruce.
- Doamne, iarta-ma daca indraznesc sa Te rog sa ma primesti si pe mine pe una din cruci, sa fiu si eu cu Tine! Sa nu mai fii singur!
- Ioane, te primesc! Suie-te! Intinde-ti mainile pe cruce!
- Doamne, pe care sa ma sui, pe cea din stanga sau pe cea din dreapta Ta? Pentru osanda sau pentru mantuire?
- Ioane, acum intelesul nu mai e ca in Vinerea Rastignirii. Suie-te pe care vrei. Pe cruce sa fii, langa Mine!
Ridicandu-se din genunchi, se indrepta spre una din cruci. Dar trecand pe langa picioarele Mantuitorului, se lovi usor cu cotul de genunchiul Lui insangerat. Un fior il strabatu din crestet pana in talpi si se trezi in sudoare si suspinand. Mantuitorul, iubindu-l, il chema alaturi de El, in jertfa de ispasire". A doua zi a fost eliberat, dar nu a facut decat cativa pasi de la iesirea pe poarta si a fost preluat de o duba a Securitatii, care l-a dus in lagar. Visul s-a implinit si parintele a purtat mai departe crucea suferintei.

Alaturi de fratii de suferinta, refuza eliberarea

Nu peste mult timp, parintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Justinian de a fi scos din lagar, preferand sa patimeasca in continuare, pentru a-i intari pe fratii de suferinta (cf. Ionut Baias si Costel Condurache, "Parintele Ioan Negrutiu - detinutul care a refuzat sa fie scos din lagar", http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1043334-serial-sfintii-inchisorilor-ioan-negrutiu-detinutul-care-refuzat-fie-scos-din-lagar-htm).
Trimis, cu domiciliu fortat, la Rubla, in Baragan, preotul martir Ioan Negrutiu a avut puterea sa transforme o casa paraginita in biserica si sa o tarnoseasca. Din pacate, misiunea inceputa aici a fost intrerupta brutal in anul 1958, cand a fost arestat din nou, condamnat si inchis la Aiud. Asupra sa fusesera gasite mai multe scrisori, intre care se aflau si unele poezii ale poetului Radu Gyr, alt "veteran" al inchisorilor comuniste.
Dupa decretul din 1964, preotul Ioan Negrutiu a fost eliberat si a avut posibilitatea de a-si valorifica talantii cu care l-a inzestrat Dumnezeu atat pe taram pastoral ca preot paroh, duhovnic si predicator iscusit, dar si in administratia bisericeasca. Astfel, din 1965 si pana in 1967 a functionat ca preot paroh la Parohia Cihei din Bihorul natal, secretar si inspector eparhial la Episcopia Oradiei (1968-1971), profesor si director la Seminarul Teologic Special de la Curtea de Arges (1971-1976), inspector general patriarhal si membru al Consistoriului Central Bisericesc (1976-1979) si redactor principal al revistei "Mitropolia Banatului" (1979-1981).
La data de 1 ianuarie 1982, preotul Ioan Negrutiu a fost transferat din postul de redactor principal la editura in postul de preot duhovnic la Manastirea Timiseni Sag. Lucrarea sa duhovniceasca in acest asezamant monahal situat la marginea Timisoarei a devenit rapid cunoscuta, predicile elevate, bine documentate, din care nu lipseau citate culese din Sfintii Parinti si din operele unor mari filosofi ai lumii, si mai ales calitatile sale de duhovnic smerit la cugetare si bland sporind numarul credinciosilor, foarte multi tineri venind aici sa se imbogateasca sufleteste si sa primeasca hrana spirituala.
Preotul Ioan Negrutiu a ostenit zeci de ani in ogorul Bisericii, a format multe generatii de slujitori ai altarelor, a semanat cuvantul lui Dumnezeu, cu multe chinuri, mai ales in detentie, indeosebi prin exemplul vietii sale, dar nu a lasat lucrari teologice, cu exceptia dialogului avut cu ieromonahul Ioanichie Balan, publicat in cunoscutele "Convorbiri duhovnicesti", si a tezei de licenta: "Conceptia crestina despre martiriu in primele trei secole", notata cu 9,00, adica mentiunea "cum laudae". Marturiile sale, atatea cate s-au pastrat, despre suferintele indurate in temnitele comuniste, sunt, insa, foarte importante. Iata doar cateva: "Se mutasera in aceste lagare si temnite - spunea parintele - mii si zeci si sute de mii de oameni, dintre cei mai buni pe care ii avea tara. Toate institutiile de baza ale societatii noastre erau bine reprezentate. Academia Romana, Universitatea, facultatile, inclusiv cea de Teologie; fostele guverne, impreuna cu armata, clerul si calugarii, scolile si intreprinderile, muncitorii si taranii nedispusi sa-si vanda sufletele satanei s.a.m.d. s…t Scopul era bine definit: exterminarea lenta a insului prin anularea personalitatii si degradarea totala a fiintei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu in om, prin indobitocirea lui.
Preotul Ioan Negrutiu a facut parte, asadar, din randul celor 1.725 de clerici ortodocsi, intre care 31 de ierarhi, unii scosi din scaun si morti in imprejurari obscure (Irineu Mihalcescu, Nicolae Popoviciu s.a.), care au suferit la Canal, in inchisori, deportari si lagare. Din pricina asprului regim de detentie suferit mai bine de 16 ani, sanatatea preotului Ioan Negrutiu s-a deteriorat tot mai mult pana cand, in 1996, a cazut la pat si, timp de sapte ani, a fost ingrijit de maici in modesta chilie de la manastire, fiind vizitat de toti cei ce l-au cunoscut, l-au pretuit si indragit. S-a stins din viata la 22 octombrie 2003 si a fost inmormantat in cimitirul manastirii.

Sursa: Preot Ionel Popescu - vicar administrativ al Arhiepiscopiei Timisoarei - "Preotul care a refuzat sa fie scos din lagar", in "Ziarul Lumina", Editia de Banat, sambata 18 iunie 2011