Preotul Ioan Negrutiu face parte din generatia care "a hotarat sa-si puna viata pentru apararea credintei si sufletului romanesc", generatie care a fost "martirizata de comunisti dupa instapanirea lor deplina in Romania" ("Martiri ai temnitelor romanesti", Editura Gutenberg, Bucuresti, 2008, p. 5).

Reconstituirea profilului sau duhovnicesc, teologic si intelectual numai pe baza putinelor documente pastrate in arhiva Centrului nostru Eparhial si a sumarelor informatii publicate pana acum este destul de dificila, atat timp cat nu sunt cunoscute momentele dramatice ale suferintelor, privatiunilor si umilintelor traite in temnitele comuniste. In acest scop, o documentare riguroasa in arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii ar fi mai mult decat necesara.
Nascut la 9 iulie 1915, in satul Borsa, comuna Sacadat, judetul Bihor, din parintii Simion si Floarea, agricultori, Ioan Negrutiu s-a confruntat, de la varsta cea mai frageda, cu greutatile vietii pamantesti. Potrivit propriei marturisiri, inca de la nastere, a fost firav si bolnav, asa incat pe la varsta de trei luni i s-a pregatit sicriul. Dumnezeu a avut insa un plan cu el si i-a randuit sa-L slujeasca, sa propovaduiasca Evanghelia si sa arate oamenilor "cararea Imparatiei".
Ramasi orfani de mama si apoi de tata, cei cinci copilasi ai familiei Negrutiu au crescut sub purtarea de grija a lui Dumnezeu si sub obladuirea plina de dragoste a surorii mai mari. "Locuinta de la marginea satului nu era deloc instarita: "Intr-o seara am gazduit un cersetor orb. Am impartit cu dansul tolul cu care ne inveleam; daca Vasile Voiculescu ar fi scris povestirea cu supa de bolovan, am fi avut si noi cu ce sa ne cinstim oaspetele care, surprins de o saracie si mai lucie, se va ruga cu lacrimi la miez de noapte", povestea parintele unor apropiati."
Clasa I primara a frecventat-¬o in satul natal, insa, din pricina saraciei, a mers la scoala numai la inceputul si la sfarsitul anului scolar. Invatatoarea a observat calitatile copilului Ioan si, impreuna cu sotul sau, care era directorul scolii, l-a inscris la un orfelinat din Oradea, unde a beneficiat de bursa. Studiile secundare le-a urmat in cadrul seminariilor teologice din Edinet (Basarabia) si "Sfantul Andrei" din Galati, pe care l-a absolvit in anul 1934.

Inchis in beciurile Securitatii din Oradea

Intre anii 1934 si 1938 a studiat la Facultatea de Teologie din Bucuresti, iar apoi a urmat cursurile Seminarului Pedagogic Universitar, pe care le-a absolvit in anul 1942. In acelasi an a fost hirotonit diacon si preot celib de catre episcopul martir Nicolae Popoviciu al Oradiei, care l-a numit profesor la scolile confesionale din orasul Beius. Aici a activat din 1945 si pana in 1948, cand a fost arestat si inchis in beciurile Securitatii din Oradea. Procesul a fost judecat la Cluj, preotul Ioan Negrutiu fiind condamnat ca "dusman al poporului" la 10 ani de munca silnica. Dupa ispasirea pedepsei, a fost eliberat, dar nu peste mult timp a fost arestat din nou. In total, a facut saisprezece ani de inchisoare la Aiud, Cluj, Gherla, Jilava si Canal.
In anul 1957, aflat la Canal, parintele Negrutiu a avut un vis care l-a urmarit, prin semnificatia lui adanca, in toti anii de suferinta de mai tarziu. "Urca cu mare greutate Golgota. Obosit, plin de sudoare, tarandu-se pe pietrele colturoase, ajunse in varful Capatanii, la picioarele celor trei cruci. Abia ridicandu-si ochii, cu teama si cutremur, spre cei trei crucificati, ramase uimit si cuprins de tulburare, neintelegand ceea ce vede. Numai Domnul Iisus Hristos era pe Crucea Sa; cei doi talhari nu erau prezenti.
- Doamne, striga parintele Ioan, ai ramas singur pe Cruce! Nimeni nu e langa Tine sa Te insoteasca in aceasta rastignire care nu se mai termina?
- Nimeni, Ioane, ii raspunde Domnul Hristos de pe Cruce.
- Doamne, iarta-ma daca indraznesc sa Te rog sa ma primesti si pe mine pe una din cruci, sa fiu si eu cu Tine! Sa nu mai fii singur!
- Ioane, te primesc! Suie-te! Intinde-ti mainile pe cruce!
- Doamne, pe care sa ma sui, pe cea din stanga sau pe cea din dreapta Ta? Pentru osanda sau pentru mantuire?
- Ioane, acum intelesul nu mai e ca in Vinerea Rastignirii. Suie-te pe care vrei. Pe cruce sa fii, langa Mine!
Ridicandu-se din genunchi, se indrepta spre una din cruci. Dar trecand pe langa picioarele Mantuitorului, se lovi usor cu cotul de genunchiul Lui insangerat. Un fior il strabatu din crestet pana in talpi si se trezi in sudoare si suspinand. Mantuitorul, iubindu-l, il chema alaturi de El, in jertfa de ispasire". A doua zi a fost eliberat, dar nu a facut decat cativa pasi de la iesirea pe poarta si a fost preluat de o duba a Securitatii, care l-a dus in lagar. Visul s-a implinit si parintele a purtat mai departe crucea suferintei.

Alaturi de fratii de suferinta, refuza eliberarea

Nu peste mult timp, parintele Ioan a refuzat propunerea patriarhului Justinian de a fi scos din lagar, preferand sa patimeasca in continuare, pentru a-i intari pe fratii de suferinta (cf. Ionut Baias si Costel Condurache, "Parintele Ioan Negrutiu - detinutul care a refuzat sa fie scos din lagar", http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1043334-serial-sfintii-inchisorilor-ioan-negrutiu-detinutul-care-refuzat-fie-scos-din-lagar-htm).
Trimis, cu domiciliu fortat, la Rubla, in Baragan, preotul martir Ioan Negrutiu a avut puterea sa transforme o casa paraginita in biserica si sa o tarnoseasca. Din pacate, misiunea inceputa aici a fost intrerupta brutal in anul 1958, cand a fost arestat din nou, condamnat si inchis la Aiud. Asupra sa fusesera gasite mai multe scrisori, intre care se aflau si unele poezii ale poetului Radu Gyr, alt "veteran" al inchisorilor comuniste.
Dupa decretul din 1964, preotul Ioan Negrutiu a fost eliberat si a avut posibilitatea de a-si valorifica talantii cu care l-a inzestrat Dumnezeu atat pe taram pastoral ca preot paroh, duhovnic si predicator iscusit, dar si in administratia bisericeasca. Astfel, din 1965 si pana in 1967 a functionat ca preot paroh la Parohia Cihei din Bihorul natal, secretar si inspector eparhial la Episcopia Oradiei (1968-1971), profesor si director la Seminarul Teologic Special de la Curtea de Arges (1971-1976), inspector general patriarhal si membru al Consistoriului Central Bisericesc (1976-1979) si redactor principal al revistei "Mitropolia Banatului" (1979-1981).
La data de 1 ianuarie 1982, preotul Ioan Negrutiu a fost transferat din postul de redactor principal la editura in postul de preot duhovnic la Manastirea Timiseni Sag. Lucrarea sa duhovniceasca in acest asezamant monahal situat la marginea Timisoarei a devenit rapid cunoscuta, predicile elevate, bine documentate, din care nu lipseau citate culese din Sfintii Parinti si din operele unor mari filosofi ai lumii, si mai ales calitatile sale de duhovnic smerit la cugetare si bland sporind numarul credinciosilor, foarte multi tineri venind aici sa se imbogateasca sufleteste si sa primeasca hrana spirituala.
Preotul Ioan Negrutiu a ostenit zeci de ani in ogorul Bisericii, a format multe generatii de slujitori ai altarelor, a semanat cuvantul lui Dumnezeu, cu multe chinuri, mai ales in detentie, indeosebi prin exemplul vietii sale, dar nu a lasat lucrari teologice, cu exceptia dialogului avut cu ieromonahul Ioanichie Balan, publicat in cunoscutele "Convorbiri duhovnicesti", si a tezei de licenta: "Conceptia crestina despre martiriu in primele trei secole", notata cu 9,00, adica mentiunea "cum laudae". Marturiile sale, atatea cate s-au pastrat, despre suferintele indurate in temnitele comuniste, sunt, insa, foarte importante. Iata doar cateva: "Se mutasera in aceste lagare si temnite - spunea parintele - mii si zeci si sute de mii de oameni, dintre cei mai buni pe care ii avea tara. Toate institutiile de baza ale societatii noastre erau bine reprezentate. Academia Romana, Universitatea, facultatile, inclusiv cea de Teologie; fostele guverne, impreuna cu armata, clerul si calugarii, scolile si intreprinderile, muncitorii si taranii nedispusi sa-si vanda sufletele satanei s.a.m.d. s…t Scopul era bine definit: exterminarea lenta a insului prin anularea personalitatii si degradarea totala a fiintei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu in om, prin indobitocirea lui.
Preotul Ioan Negrutiu a facut parte, asadar, din randul celor 1.725 de clerici ortodocsi, intre care 31 de ierarhi, unii scosi din scaun si morti in imprejurari obscure (Irineu Mihalcescu, Nicolae Popoviciu s.a.), care au suferit la Canal, in inchisori, deportari si lagare. Din pricina asprului regim de detentie suferit mai bine de 16 ani, sanatatea preotului Ioan Negrutiu s-a deteriorat tot mai mult pana cand, in 1996, a cazut la pat si, timp de sapte ani, a fost ingrijit de maici in modesta chilie de la manastire, fiind vizitat de toti cei ce l-au cunoscut, l-au pretuit si indragit. S-a stins din viata la 22 octombrie 2003 si a fost inmormantat in cimitirul manastirii.

Sursa: Preot Ionel Popescu - vicar administrativ al Arhiepiscopiei Timisoarei - "Preotul care a refuzat sa fie scos din lagar", in "Ziarul Lumina", Editia de Banat, sambata 18 iunie 2011